Eruptia dentara este un fenomen fiziologic in cursul caruia dintele migreaza de la locul de formare intraosos spre creasta alveolara, in cele din urma aliniindu-se pe arcada si intrand in raporturi cu ceilalti dinti din cavitatea bucala.

In mod normal eruptia primilor dinti are loc la varsta de sase luni si se termina in jurul varstei de doi ani si jumatate pentru dintii temporari; o data la fiecare sase luni apare un nou grup dentar.

Pentru dintii permanenti eruptia se desfasoara intre 6 si 18 ani.

In mod normal ar trebui ca eruptia dentara sa decurga fara modificari ale starii generale, dar cel mai frecvent este insotit de dureri locale si de somn perturbat. Se pot face anumite pregatiri in vederea eruptiei dentare, incluzand de obicei o combinatie de agenti analgezici, antiseptici si antiinflamatori de uz local. De asemenea, poate fi de mare ajutor utilizarea unui material dur pentru mestecat (inele pentru eruptia dentara).

Tulburarile in eruptia dentara pot fi legate de varsta de eruptie, de pozitia de eruptie si ordinea de eruptie.

1. Eruptia prematura: dintele iese inainte de termenul normal, este incomplet format, mobil si, cel mai frecvent, se pierde.
2. Eruptia precoce: dintele erupe pe arcada normal format, dar mai devreme, iar factorii care pot determina aceasta eruptie precoce sunt reprezentati de boli febrile, endocrine si sex.
3. Eruptia intarziata: dintele erupe pe arcada normal format dar mai tarziu, iar factorii incriminati sunt carentele vitaminice, hipotiroidism, sindroame genetice, ca de exemplu sindromul Down, diverse obstacole in calea de eruptie a dintelui (cicatrici, fibromatoza gingivala ereditara). Pe langa cauzele generale, eruptia intarziata poate avea si cauze locale, cum ar fi absente congenitale cel mai frecvent pentru incisivii laterali superiori sau premolarii superiori si inferiori, inghesuirea dentara, relentia dintelui primar, dinte supranumerar, dilacelarea.

Tulbularile legate de pozitia de eruptie sunt reprezentate de:
- malpozitii, cel mai frecvent afectati fiind caninii superiori si premolarii 2;
- transpozitii (inversarea intre doi dintii vecini a locului pe arcada) - cel mai frecvent se intalneste intre incisivul lateral si canin, intre canin si
premolarul 1;
- heterotropiile, cand dintele este prezent la mare distanta de locul normal de eruptie, aici putem sa includem prezenta suborbitala a caninului sau molarului 3 superior sau molarul 3 inferior detectat la nivelul marginii bazilare a mandibulei, apofiza coronoida, incizura sigmoida.

• Factorii care pot bulversa ordinea normala de eruptie pot fi locali sau generali; cei locali vor actiona pe un numar restrans de dinti si cel mai frecvent afecteaza zona frontala; factorii generali care schimba ordinea de eruptie se intalnesc mai rar si sunt reprezentati de disostozaclidocraniana, sindrom Down.
  

1. prurit gingival – copilul este agitat, plange mult, pofta de mancare este scazuta, are insomnie;
2. pericoronarita congestiva – inflamatie mai avansata a gingiei in zona de eruptie, copilul este agitat, refuza biberonul, salivatia este abundenta, prezinta adenopatie submandibulara;
3. hematomul de eruptie – colectie sanguina inchistata aparuta cel mai adesea datorita unui traumatism;
4. gingivostomatita – de la forma cea mai simpla eritematoasa, pana la cea pultacee sau ulceronecrotica;
5. chistul de eruptie – descoperit accidental de parinti deoarece nu prezinta manifestari subiective generale sau locale, sub forma unei tumefactii fluctuente, de culoare albastruie, aparut in jurul unui dinte temporar.
   

1. manifestari febrile;
2. tulburari digestive: greata, voma, diaree – ceea ce are ca rezultat stagnarea cresterii in greutate in acea perioada;
3. tulburari nervoase, insomnie;
4. eriteme fesiere.
   

Sfaturi practice
Un lucru deosebit de important legat de eruptia dentara este faptul ca, odata ajuns in cavitatea bucala, dintele se gaseste intr-un stadiu incomplet de dezvoltare. Urmeaza o perioada de maturare a smaltului dentar, cand acesta se incarca cu minerale prin absorbtie din saliva si o perioada de dezvoltare a radacinii dentare. Pentru dintii temporari acesta se consuma intr-un interval de un an pana la un an si jumatate de la eruptie iar pentru dintii definitivi dezvoltarea este completa la 2-3 ani de la eruptie.

Trebuie deci acordata o grija deosebita pentru ingrijirea lor si aici putem indica un periaj dentar atent si riguros, masuri de reducere a placii dentare prin clatiri bucale cu substante antiseptice, aplicatii locale de preparate fluorurate.

Dr. Daciana Velisarato
Clinica Velvet Dental